Dupa 5 zile incredibile petrecute la Le Passe Temps, in golful Tha Lane, ne-am reintors in Ao Nang, unde venisem initial in sudul Thailandei.
Nici nu am ajuns bine in sud, in Ao Nang, ca deja ne era dor de nord. Aici, in sud, cam toti urlau unul la altul, agitati, mai badarani si nepasatori, iar serviciile in general erau mult mai proaste ca in nord (suna cunoscut ? 🙂 ).
La piata alimentara – la fel – altfel de oameni aici – nu mai erau thailandezi budhisti, ci marea majoritate erau musulmani – malaezieni ce-au emigrat pe coasta vestica a Thailandei. Fetele nu prea au observat ele diferenta, drept urmare au mancat ananas pe batz 🙂
Desi nu sunt cei mai prietenosi oameni din lume, aveam nevoie de cateva zile de pauza, intr-un loc mai linistit, unde sa planificam calatoria spre Malaezia, urmatoarea destinatie. Asa ca am mers la acelasi resort la care mai statusem 2 zile in urma cu o saptamana.
Resortul se numea Ao Nang Cliff View Resort si era fix sub o stanca inalta de cateva sute de metri, cu multa vegetatie printre bungalow-uri, cum ne place noua, plin de Gecko micute pe care le prindeau fetele, si departe de aglomeratia de langa plaja.
Cand pitica cea mare a prins un Gecko micut si se juca cu el, pitica mica a reactionat instant 🙂
In resort , foarte frumoasa era piscina – amplasata sub stanca mare, cu multa vegetatie prin jur, parca erai in mijlocul junglei. Fetele s-au balacit zilnic si cu greu le scoteam sa mergem la masa sau la mare.
Noaptea auzeam maimutele cum se plimbau pe acoperisul bungalow-ului in care stateam, iar in una din zile am avut parte de „spectacol” la piscina – o maimuta a venit, ne-a cotrobait prin lucruri, si a plecat dezamagita 🙂
Oraselul si plaja Ao Nang erau la 5 minute de mers cu Songtheaw-ul de la resort – o insiruire de magazine de toate felurile, restaurante, agentii de voiaj, barcagii si taximetristi care te intrebau non-stop daca vrei sa mergi cu barca sau cu taxi, si sute de saloane de masaj thailandez.
Am gasit si aici, ca si in nord, multe chestii simpatice pe strazi si in restaurante – oamenii astia au simtul umorului.
Intr-una din zile, am aflat ca era o sarbatoare mare budhista – sarbatoreau 3 evenimente importante in acea zi, asa ca am mers in orasul Krabi, la vreo jumatate de ora de noi, sa cautam un templu budhist, caci in zona asta sunt foarte putine.
Am ajuns seara la templul Wat Kaew Korawaram, chiar in centrul Krabi-ului.
Nu prea ne-a venit sa credem cand am vazut ca toti oamenii luau lumanari, le aprindeau unul de la celalalt, si inconjurau templul de 3 ori, cu lumanarile in mana….hmm…suna tare cunoscut. Am intrat si noi in „hora” si am inconjurat templul, desculti si pe ploaie.
Langa resort am descoperit un restaurant al unui neamtz – am mancat aproape in fiecare zi la el, incat cred ca i-am incercat tot meniul 🙂 Fetitzele noastre s-au jucat cu pisicutele ce erau la restaurant, asa ca aveam si noi o ora de liniste pe zi 🙂
Papa bun – tot la neamtz, de data asta mancare mai europeana, de care ne-a fost tare dor.
Copiii deja au un defect profesional – cand se pun la orice masa, prima data vor sa se uite in meniu. Mi-e si groaza de cand ne vom intoarce acasa 🙂 Si-au si desenat propriul meniu – doreste cineva sa comande ? 🙂
Da vad ca de papanasi si-au amintit.
Da – deja au facut lista cu ce mancaruri vor cand ne intoarcem acasa si primele trei pe lista sunt Papanasi, Papanasi si
Papanasi 🙂