„Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ” ? Ioi da 🙂
Planul nostru maret era sa plecam de pe insula Ko Kut direct in nordul tarii, si arata cam asa ceva :
Plan : Resort – 1 ora cu Songthaew (taxi) -> 1 ora jumate cu feribot -> 4 ore cu Taxi pana in Bangkok ->14 ore cu trenul noaptea, la vagon de dormit, pana in Chiang Mai, in nordul tarii.
Ei, dar nu a fost cam asa, pentru ca intreaga calatorie a durat…4 zile 🙂
Cu o zi inainte sa plecam de pe insula Ko Kut, a venit tanti de la resort si ne-a spus ca salupa cu care venisem pe insula (Koh Kood Express), nu mai circula, si ca ne va schimba biletele de intors pe alta ambarcatiune – Koh Kood Princess. Motivul era ca sunt valuri mai mari si noua ambarcatiune era un vapor mult mai mare, de cateva sute de locuri. Noi, in inconstienta noastra, ne-am bucurat ca vom merge cu un vapor mare si nu vom simti valurile…
Dis de dimineata, joi, in a 19-a zi, ne-am suit intr-un taxi Songthaew si am mers cam o ora pana la vapor – drumul fiind imbarligat, cand am ajuns acolo, eram cam ametiti toti 4. Apoi, sus in vapor si plecat spre Laem Sok, pe continent.
Primele 15 minute au fost foarte ok, cu marea calma, fara nicun val. Apoi, cand am iesit in larg – tulaaai – valuri de ne-am saturat 🙂 Nu am fost deloc in pericol, insa vaporul a trebuit sa mearga in zig-zag, ca sa nu aibe valurile din lateral, astfel ca am facut 3 ore in loc de o ora si jumatate. Evident, ni s-a fact rau de mare – la toti 4. Deodata. De fapt…tot timpul calatoriei 🙂 Nu voi pune nici o poza, nu de alta dar cam toata calatoria am schimbat pungi…si la mine si la restul 🙂
Pe cand am ajuns la mal, acolo de abia ne-am dat jos, parte pentru ca eram ametiti si ne era rau, parte pentru ca erau valuri mari si se misca vaporul incat era foarte greu sa treci de pe vapor pe tarm. Nu doresc la nimeni sa se simta asa de rau cum ne-am simtit noi orele alea 🙂
Apoi – 6 ore cu taxi-ul pana in Bangkok…in loc de 4 ore, deoarece inca ne era rau. Copiii in schimb, la cateva minute dupa ce ne-am dat jos de pe vaporul vietii, si-au revenit si au fost ok.
Am ajuns seara in Bangkok, si am zis ca stam in Bangkok pana cand ne revenim putin, la prietenii nostri „clujeni”. A durat fix 3 zile 🙂
A doua zi am mers doar intr-un Tesco, si mie mi s-a facut rau pe banda rulanta din magazin 🙂 – cine se mai poate lauda cu chestia asta ? 🙂 Oricum, am scos de pe lista toate insulele care doream sa le vizitam, asa ca va trebui sa ne revizuim planurile de calatorie, pe-un principiu simplu : daca e de mers cu vapor/barca/salupa/bac, nu mergem 🙂
Pe kinderi i-am bagat intr-un loc de joaca sa-i testam daca si-au revenit – evident ca au trecut testul 🙂
In rest, piscina si jocuri impreuna cu Andrei si Sophia, de dimineata pana seara, caci nu eram in stare sa facem altceva cu ei 🙂
In ultima zi, duminica, am mers din nou in parcul Lumphini, si am revazut varanii, de data asta mult mai de aproape, am vazut multi oameni ce meditau, practicau Tai Chi sau alte sporturi, iar copiii s-au zbenguit in voie. Eram gata de mers mai departe, cat mai departe de apa 🙂
La „rubrica” mancare, 2 noutati : prima e ca am gatit 🙂 impreuna cu „Buna”, si a doua ca am mancat „street food”, pentru prima data de cand suntem in Thailanda. Ce-i drept, au ales „clujenii” de unde sa cumparam. Foarte buna papa si o experienta gustoasa. Mai mancam !
Copiii au refuzat sa deseneze zilele astea 🙂 Au zis ca vor sa uite cat de rau le-a fost – asa ca nu avem desene cu impresiile lor…poate e mai bine asa ? 🙂
Duminica seara ne-am luat rucsacii in spate si am plecat la gara. Acolo – surpriza – nu mai erau locuri, desi erau 3 trenuri care plecau in acea seara spre Chiang Mai. Pana la urma, dupa ce am evitat o incercare de „scam” (inselatorie ?) cu bilete la supra-pret, ne-am prins ca, daca mergeai inainte sa plece trenul la casa de bilete, aveai sanse sa mai prinzi locuri – si am prins la unul din trenuri, spre bucuria noastra.
Gara din Bangkok – surprizator de mica, curata si simpla, iar la ora 6 PM, a inceput sa cante imnul national al Thailandei, moment in care toata lumea din gara s-a ridicat in picioare si au cantat imnul – jos palaria.
Pe tren, fetele au fost foarte incantate ca se pot catzara pe paturile din compartiment – a fost prima data cand ele au mers cu trenul, asa ca pentru ele a fost o experienta de neuitat. Am dormit toata noaptea, iar dimineata am ajuns odihniti in gara din Chiang Mai, unde fetele au batut gongul ca sa ne anunte sosirea 🙂
De acolo, am mers intr-un orasel simpatic – o combinatie foarte reusita de Muntii Apuseni + Sulina + Vama Veche + jungla, foarte hippie, linistit si plin de viata in acelasi timp – revenim cu detalii 🙂
Debia asteptam detaliile 🙂
Gata, am pus o parte din detalii 🙂 Mai vin inca 2..doar timp sa scriem sa avem.
Aia nu „nu mai vreau la mare” mai vedem noi.
Hehe, clar ca deja ne gandim la mare…doar ca nu vom merge cu vaporul…sau vom lua ceva pastile inante 🙂
Cind eram copchii, cine avea rau de masina statea pe locul din fatza si nu i se mai facea rau. Cind va mai urcati intr-o ambarcatiune, mereti in cabina capitanului sa vedeti drumu’ 😉 poate asa scapati de rau de mare. Plan B cica exista pastile pentru motion sickness n-am testat da’ cica functioneaza
Trebuia sa mergem tot vaporul in cabina capitanului 🙂 Am incercar si cu pastile, dar nu prea functioneaza…mai incercam 🙂
Boss , pai asa slab esti te face un vapor si 2-3 valuri ? :)))))
:)) Dada, clar, asta e, trebuia sa nu beau atata inainte de calatorie 🙂
Mi-a zis ceva prieten ca dupa o tura dinasta pe mare, sunt ceva „bilutze” in ureche care se deplaseaza si s-ar putea sa trebuiasca sa merg la doftor sa-mi le puna la loc…Parca ma si vad intrand in cabinet si zicand „Imi puneti va rog bilutzele la loc ? ” :))
🙂 As vrea sa fiu si eu prezent cand rostesti intrebarea :). Serios, „bilutele” se numesc otoliti, se afla in canalele semicirculare din ureche interna dispuse in 3 planuri perpendiculare, si ele determina prin miscare gravitationala o echilibrare a corpului in spatiu. Nu le pune nimeni la loc :), se autoregleaza. Pastilutele functioneaza mai bine la o stimulare pe o singura directie (ex rau de masina), dar mult mai putin cand e vorba de stimulare pe directii diferite (cum e cazul unei mari cu valuri).
Deja am uitat cum le zice 🙂 Eu tot bilute le zic :))
Ioi. 🙂
Mama cum suna asta ‘Apuseni cu Delta si mare la un loc’ !!!
Doar ca nu e la mare 🙂 doar atmosfera e de Vama Veche – plin de oameni cu plete ce canta la chitara, toti cu rucsaci mari in spate, magazine si baruri vesele – foarte mult ne-a placut acolo.