Sursa poza http://www.parentingnh.com/

Știti? Sunt mamica a două fete și încerc să petrec cât mai mult timp alături de ele: le duc la școala, le aduc de la școala, mergem la opționale, gătim și ne jucăm împreună. Dar pe lângă acest lucru, de a fi mamă, sunt soție și sunt un om care încercă să împărtăsească cu alții din experiența ei, să dea mai departe (pay it forwad). Deși nu merg la un serviciu stadard de dimineața până seara, fac multe: am grijă de copii, treburi în casă, cursuri de programare cu copiii, scriu și concep materiale pentru ,,Mânuțe pricepute’’, organizez un Festival de educație nonformală, ,,Festivalul Altfel’’,  încerc să ajut unde pot, dotăm școli în mediu rural, mobilizez oamenii din jurul meu să facem un nucleu de schimbare pentru noi și copiii nostri etc. Ca și voi, uneori reușesc sa fac lucrurile, iar alteori nu. În ultima perioadă am fost destul de fustartă că nu pot face tot ce e pe lista și ca tot amân lucrurile de pe o zi pe alta. Am învățat când s-a născut printesa cu ochii verzi să deleg, dar unele lucruri nu am cui să le deleg. Pățiți si voi la fel? Bănuiesc că da, pentru că pe mulți din jurul meu îi văd într-un ritm alert. Anul trecut spre sfârsit am ajuns să spun ca nu am timp să fac tot ceea ce îmi propusesem. Îmi este clar, este o chestiune de prioritați și de a reduce din volumul lucrurilor pe care vreau să le fac, pentru că vreau să fac multe. Au apărut oameni care mă ajută să le fac, pentru ca atunci când îți dorești cu adevăt un lucru, universul te ajută. Dar am divagat de la ideea de bază. Vorbeam de agitatie, de ritm de muncă și de modul în care te poți organiza.

 

Pentru că și copiii au observat că sunt într-o fugă continuă, prințesa cu ochii verzi a început o discuție cu mine pe masina:

Prințesa cu ochii verzi: – Mami te pot ajuta să te organizezi mai bine dacă vrei, să reusești să faci lucrurile pe care ți le propui..

Afirmația ei a aprins un beculeț de conștientizare că ritmul meu este prea alert, astfel încât au început să îl resimtă și fetele, alt mesaj pe care eu îl trasmiteam era că nu reușesc să fac toate lucrurile și că mă frustram din cauza aceasta, iar al treilea palmares era că am pus pe gânduri un copil care a cugetat și a ajuns să îmi spuna o soluție la problema mea. Așa că  fiind curioasă am vrut sa aflu soluția pe care a găsit-o. Mai jos sunt frânturi din dialogul nostru.

Eu: – Te-ai gândit cum să mă ajuți? Tare mă bucur. La ce te-ai gandit?

Printesa cu ochii vezi: – Păi, putem deseara să ne punem și să scriem pe o hârtie ce ai de facut pentru a doua zi și apoi să vedem unde trebuie să le faci și să le grupăm pe zone. De exemplu, dacă trebuie să vii dupa noi în centru si mai trebuie sa te întâlnești cu cineva, te-ai putea întâlni cu acea persoană în centru.

Eu: – Minunata idee! Ce aș mai putea face?

Prințesa cu ochii verzi: – O parte din lucruri ai putea să îi rogi pe cei din jurul tau să facă?

Eu: – Minunat! Și dacă cei din jurul meu nu știu sau nu au timp?

Prințesa cu ochii verzi: – Atunci trebuie să îți gasești oameni care să te ajute.

I-am multumit pentru idei și m-am bucurat ca un copil de 10 ani poate fi atât de structurat și că a învatat (nu știu de unde, poate de la noi) ideea de a delaga din lucruri când ai prea multe. Eu am învațat abia la 30 de ani sa deleg și să nu mai fac micromanagement.

Am continuat discuția aceasta pe prioritizare și că e normal ca uneori să nu reușesti să faci toate lucrurile pe care ți le propui și ca pe unele trebuie amâni pe mai tarziu.

Anul acesta îl voi dedica echilibrului și capacității de constientizare a bucuriei aflate lucrurilor mici, lucruri pe care vreau să le fac parte din familie.