Ca in orice tara, si astia incearca sa te pacaleasca, mai ales in orasele mari. In cele doua luni petrecute in Thailanda, am trecut prin cateva incercari de a fi inselati, pacaliti, etc. Unele le-am evitat, altele, am aflat de ele dupa aceea, de pe internet, de altele poate nu ne vom da seama niciodata…Oricum, Romania ne-a pregatit bine si nu au reusit, deocamdata, sa ne „prinda” cu nimic.

Asadar, mai jos, prin ce am trecut noi, poate ajuta pe cineva daca vine incoace. Toate s-au intamplat in Bangkok si in Sud, asa ca nu vrem sa generalizam, insa in Bangkok aveti toate sansele sa va loviti de ele.

a. Tuk-Tuk-urile – Cele care asteapta in fata templelor sau obiectivelor de vizitat, sau in fata zonelor de guest-house-uri, cer un pret foarte mare – de 2 – 10 ori mai mare decat normal. Pentru aceeasi calatorie „dus”, poti plati 40 de Baht iar la intoarcere sa ti se ceara 100 dau 200 de Baht. De obicei, minimul este 40 de Baht, pentru distante de 5-10 minute. Solutii ce le-am gasit noi – refuzati politicos si mergeti la alt tuk-tuk, incercati sa negociati cu ei sau, cel mai ok, mergeti la ei si le ziceti din prima cat vreti sa dati. Sau, plecati pe jos 🙂

b. Taxi-urile –

– foarte multe nu vor sa porneasca „ceasul”, motivand ca nu le merge. Refuzati-i si mergeti la altul, sau le ziceti ferm cand mergeti la ei : „Meter!”.

– La fel, multi incearca sa te duca pe drumuri ocolite, ca sa platesti mai mult. Eu imi porneam aplicatia de GPS de pe telefon si le mai aratam din cand in cand pe unde sa mearga, sau ii intebam pe unde e mai ok, asa ca nu aveau ce face.

– Totodata, daca opriti undeva si ii rugati sa va astepte un minut, va opri ceasul si il va reporni de la zero, deoarece au o taxa de pornire de 35 de Baht si astfel o vei plati de 2 ori.

– Din aeroport, desi totul pare a fi foarte organizat, ei nu pornesc „ceasul” si cer o taxa fixa de 450 Baht. Nu pare foarte mult, dar daca porneste ceasul, poate fi doar jumatate.

– in Bangkok exista multe „express way”s, la care ei le zic „eues uei” 🙂 care se platesc separat. Foarte multi ne-au bagat, fara sa ne intrebe, pe express ways si ne-au cerut sa platim noi taxa. Nu e foarte mare, dar e enervant 🙂

c. Nu am rest sa-ti dau – asta am patit-o mai ales la tuk-tuk si la taxi. Cam toti au zis ca nu au rest sa dea, ca sa mai „ciupeasca ceva”. Inafara de a avea bani marunti, nu prea ai ce face…

d. Bilete de intrare / E inchis templul asta / Va pot ajuta eu cu turul templului

– Inainte de a intra la tempul Grand Palace din Bangkok, inca de peste drum de el, ni s-au oferit biete de intrare „oficiale”, dintr-o ghereta care arata foarte „pe bune”, cu orar, harta, poze din templu, etc. Evident, incercau sa ne pacaleasca – casieria era dupa ce intrai in templu…

– Tot inainte de a intra in Grand Palace, ni s-a zis ca e inchis, dar ni s-a oferit „ajutor” sa vizitam alt templu, mai frumos, si ne duc ei cu tuk-tuk-ul

– Chiar in fata casei de bilete de la Grand Palace, erau multi care se ofereau ca si ghid, si iti dadeau si pantaloni sa-ti acoperi picioarele goale, contra unei sume mari de bani. Aveau ecusoane, erau foarte formal imbracati, se prezentau ca fiind ghizi oficiali, etc. insa iti luau o gramada de bani 🙂 De fapt, cand iti luai biletele, aveai optiunea sa iei haine pe gratis ca sa-ti acoperi picioarele (lasai o garantie, care iti era returnata).

e1. Tururi de vizitat cu Tuk-Tul-ul – doar 50 de Baht (5 RON) pentru 2-3 ore

– cand am iesit de la Grand Palace, la vreo 10 minute de mers pe jos, a venit la noi un „domn profesor” local, care se descurca bine in Engleza. Foarte amabil, s-a oferit sa ne ajute, ne-a desenat o harta, ne-a zis la care temple sa mergem, ca sa mergem atunci ca e libera intrarea la 2 intre temple, deoarece e sarbatoare in ziua aia si ca sa ne grabim. Mai mult, ne-a si oprit un tuk-tuk si a negociat cu el sa ne duca pentru doar 50 de Baht la toate 4 templele, si sa ne astepte cat timp vizitam fiecare templu. Dupa ce ne-am suit in tuk-tuk, s-a intors inapoi sa verifice daca nu cumva ne-a cerut mai mult de 50 Baht nenea cu tuk-tuk-ul. Si ne-a zis ca vrea doar sa ne ajute, si ca daca intalnim vreodata vreun thailandez prin Romania, sa-l ajutam si noi. Super de treaba oamenii astia de aici, nu ? Asta e combinata cu urmatoarea..

e2. Agentiile „TAT” sau „ATAT” – Thailand Authority for Tourism

– Plecam noi cu nenea cu tuk-tuk-ul si dupa primul templu, vedem ca opreste la ceva agentie de turism…ne zice sa intram acolo, ca el primeste comision pt ca ne-a dus acolo, 5 litri de benzina…Noi, zicem sa-l ajutam pe om, ca doar intram si iesim.

Inauntru, totul foarte luxos, te serveste cu apa, explica cum ei sunt o agentie a statului thailandez, care controleaza toate ofertele de la toate agentiile,  iti ofera toate excursiile de pe lume, iti face preturi pe loc, etc. Desi ne ofera preturi foarte ok, citisem de inselatoria asta pe internet si am rezistat tentatiei. Le spunem ca nu avem bani la noi si ii refuzam, insa le cerem sa ne trimita oferta pe mail. Ei refuza, si refuza sa ne dea si foile pe care notasem trasee si preturi…era clar o inselatorie.

– Plecam mai departe, si la final dupe ce am vizitat toate templele, iarasi ne baga intr-o agentie autorizata de „TAT”. Aici, un gagiu care se prezinta ca e din Australia, vorbeste excelent Engleza si iti ofera toate excursiile la preturi de nimica, izi zice pe unde este musonul si iti zice sa iei acuma biletele, caci dupa aceea vine musonul si nu mai poti sa mergi. Il testam din nou cu trimisul ofertei pe email sau datul foilor cu notite – refuza si el, refuzam si noi.

Inselatoria este in felul urmator:

1. „Profesorul” de fapt nu este profesor – de la el incepe inselatoria. El gaseste oameni cu care intra in vorba, si cei de la care afla ca sunt prima oara in Thailanda, ii „ajuta”

2. Soferul de tuk-tuk de fapt era inteles cu „profesorul” si astepta un semn de la el ca sa „treaca pe langa noi” intamplator, sa-l opreasca „pofesorul”

3. Agentiile de voiaj „TAT” sunt de fapt pacaleli. Si ei sunt intelesi cu soferii de tuk-tuk si cu „profesorii” si le dau acestora comisioane – foarte multi care au cumparat de la ei pachete de turism, au asteptat autobuzele sa vina si nu au venit, au fost la aeroport dar biletele de avion nu erau valide (inclusiv cu numele scrise gresit intentionat), au ajuns la hoteluri si nu aveau rezervare.

Pe aceeasi tema sunt multe inselatorii – inclusiv cu plimbatul pe la magazine de bijuterii si blanuri – mai multe, aici : http://www.tripadvisor.com/ShowTopic-g293916-i3687-k3841024-Tuk_Tuk_scam_by_The_Grand_Palace_Wat_Po_and_train_station-Bangkok.html

f. Biletele de tren – la suprapret – asta e mai lunga si e foarte complex gandita…

– chiar la intrarea in gara, un birou / tejghea mare, un tanar imbracat in roz-bombon, cu ecuson. Ne vede ca ne dam jos din taxi, ne intampina, ne saluta, ne intreaba daca ne poate ajuta. Ii zicem ca vrem sa mergem in Chiang Mai, moment in care ne roaga sa-i aratam biletele, ca sa ne conduca la tren. Ii spunem ca nu avem bilete, ci vrem sa le cumparam atunci. Amabil, ne conduce la casa de bilete, unde stam 5 minute la coada. Ne si face o poza, ca amintire. Ajungem la casa de bilete si ni se zice ca nu mai este nici un loc liber, ba chiar ni se arata pe un ecran un tabel cu zero-uri in dreptul la fiecare tren din acea zi, la fiecare clasa de bilete.

Nedumeriti, ne intoarcem la rozaliu si ii spunem ca nu mai sunt bilete. Ne zice ca ne poate ajuta el, ca doar exista si autobuse, avioane, si e ne poate ajuta sa facem booking de acolo. Ii spunem ca vrem cu trenul, nu cu altceva. Rozaliul spune atunci ca s-ar putea ca agentiile de voiaj sa aibe bilete rezervate pentru pachete de turism care inca nu le-au vandut, asa ca il rugam sa ne duca la una din ele.

Mergem acolo si ni se zice ca s-ar putea ca la unul dintre trenuril din acea seara sa mai fie 4 locuri. Perfect ! Chiar daca sunt la clasa a 2-a, sunt doar 4 intr-un compartiment si este aer conditionat. Si mai si economisim bani…Sau nu ? Intrebam pretul si ni se da un pret cu 50% mai mare… Intrebam de ce, si ni se zice ca trebuie sa le aduca de la agentii din centru orasului, care isi pun adaos etc. Ne enervam si iesim afara din agentie.

Dupa ce ne calmam, ne dam seama ca orice alta optiune ne costa, totusi, mai multi bani, asa ca hotaram sa mergem cu coada intre picioare inapoi la ei. Ne cer bani in avans, insa ne prefacem ca nu avem la noi decat 240 Baht, pentru a nu risca mai multi bani. Ne dau si chitanta pe ei…ne zic sa ne intoarcem la ei cu o jumatate de ora inainte sa plece trenul, dupa bilete, deoarece trebuie sa ajuga „din oras”. Il vedem pe gagiu cum se preface ca vorbeste la telefon, dar nu ne prindem care e shmecheria…

Plecam de la ei din agentie si ne punem pe niste scaune in gara. De acolo, observam ce se intampla in agentie – o tanti imbracata in roz tot iesea cu bani si se intorcea cu ceva foi si bani. Si o gramada de alti calatori intrau si ieseau plini de speranta de la ei din agentie. Mergem cu o jumatate de ora inainte de plecarea trenului si ni se zice ca inca nu au ajuns biletele, dar sunt pe drum…

La un moment dat, ii vine sotiei o idee (mi-am tras nevasta desteapta, sac ! 🙂 ) – ce-ar fi sa mearga din nou la casa de bilete, poate acuma sunt locuri ? Vine inapoi in fuga, strigand „sunt bileteee !”. Ne luam bagajele si tzushti la casa de bilete. Luam 4 bilete, care cica erau in acelasi compartiment. La coada de langa noi, statea tanti „roz”, angajata agentiei, sa cumpere si ea bilete 🙂

Pana la urma, smecheria era asa :

1. Rozuliul de la intrare stia la ce trenuri nu mai sunt bilete, si ii „tria” pe cei care vroiau sa-si cumpere. Era angajatul agentiei de voiaj.

2. El ne conducea la casele de bilete, asa ca nu-l suspectai de intentii rele

3. Apoi, cand primeam trista veste ca nu sunt bilete, ne oferea alternative, prin agentie – fie bilete de autobus, prin autocarele proprii ale agentiei, fie bilete de avion la supra-pret, fie bilete de tren la supra-pret

4. Cumva agentia avea acces la informatii despre cate bilete erau „Rezervate” dar „neplatite” la fiecare tren

5. Ulterior am vazut ca era o regula – biletele care erau rezervate dar neplatite, se eliberau cu aprox. 1 ora inainte de plecarea trenului

6. Cu 30 de minute inainte de plecarea trenului, agentia o trimitea pe tanti rozalie la coada la bilete, ea le cumpara la pret normal, le ducea biletele la agentie (100 de m departare) :), care ni le re-vindeau la supra-pret

7. Daca cumva nu se eliberau locuri, iti ofereau alternative, tot la supra-pret 🙂

Noi am reusit sa ne si recuperam avansul de 240 Baht, deci am scapat cu bine (din nou, sotia 🙂 ), insa alte persoane au platit aiurea in plus.

 

In rezumat

– daca cineva de pe strada va abordeaza si vrea sa va ajute – refuzati 🙂 De fiecare data cand cineva s-a oferit sa ne ajute asa, din senin, a incercat sa ne pacaleasca

– sunt foarte multi oameni imbracati „oficial” care se prezinta angajati ai institutiilor de stat – mergeti doar la ghiseele unde merge restul lumii

– daca auziti intrebarea „E prima voastra data in Thailanda ? ” – mergeti mai departe – vor doar sa stie cum sa va ia 🙂 Cand raspundeam cu „suntem de 6 saptamani aici”, plecau ei, nu mai vroiau sa ne ajute 🙂

 

Bafta !