In Kuala Lumpur am dat peste un taximetrist foarte de treaba, Mr. Bala (Nenea Bala pentru fete), pe numele lui intreg Balakrishnan Sinnamuttu :), care avea o masina marca Proton – marca lor de masini locala, un fel de Dacia de la noi – o rabla si jumatate, insa soferul era super simpatic.

Intr-una din zilele in care am stat in Kuala Lumpur, Nenea Bala ne-a pescuit de la hotel dimineata si am mers sa vizitam Batu Caves – un templu Hindus renumit, construit in pesteri,  la o jumatate de ora in nordul KL-ului. Pe drum, ne-am oprit scurt sa vedem Palatul Regal – frumos dar nu am stat sa-l vizitam.

La Batu Caves, la intrare, o gramada de porumbei pe care i-au fugarit fetele, o statuie imensa, de 43 de m inaltime,  a lui Murugan, un zeu hindus al razboiului, apoi cateva sute de scari de urcat pana la intrarea in pestera-templu.

In pestera principala erau mai multe temple hinduse, desene si figurine din religia hindusa. Spre norocul nostru, Nenea Bala era indian hindus si ne-a povestit o gramada despre religia hindusa, povesti care i-au amuzat pe copii.

In toate camerele pesterii era plin de maimute furacioase. Erau cu sutele pe toti peretii, scarile, templele de acolo, si furau incontinuu mancarea de la vizitatorii neatenti.

Cele mai simpatice maimute au fost doua maimute ce au furat inghetatele de la doi turisti si stateau linistite si-si mancau inghetata aproape de „pagubiti”.

La iesirea din pestera principala, am intrat in alt templu hindus unde un nenea ne-a pus puncte galbene pe frunte, care cica reprezentau intelepciunea….nu prea ne-o nimerit 🙂

Alaturi, am platit ceva intrare in alte pesteri, numite Galeriile de Arta (habar nu am de ce), unde erau multi pauni, pesti colorati, reptile si ne-am uitat la spectacolul „Dansul paunului” – un fel de mini-zoo 🙂

Si la final, ne-am jucat cu papagali vorbitori maaaaaari, ne-am distrat de cum ne imitau si am facut poze cu ei cocotzandu-se pe noi. Acuma fetele vor si ele papagal acasa…

Ne-am intors la hotel pentru cateva ore sa faca fetele o baie si sa ne ascundem de caldura amiezii, apoi pe la 4 dupa-masa am plecat din nou cu Nenea Bala, de data asta mai in nord, la vreo ora de condus de KL, in localitatea Kuala Selangor.

Aici, pe malul marii, sus pe un deal, este locul unde traiesc ceva maimute foarte prietenoase, nu mai stiu cum se numea specia. Erau foarte obisnuite cu oamenii si te puteai juca cu ele si sa le dai de mancare.

Fetelor le-a placut mai ales sa prinda puiutii de maimutze. Iar pitica noastra mica s-a cocotzat la maica-sa in brate si acolo a stat o ora intreaga 🙂 Nu-i era neaparat frica, dar de acolo de sus din brate se simtea ea mai bine sa atinga maimutelele 🙂

Dupa mai bine de o ora de jucat cu maimutele, am plecat sa mancam – avandu-l pe Nenea Bala langa noi, ne-a dus la un restaurant indian – papa buna si foarte foarte ieftina.

Deja se facuse seara, asa ca am mers vreo jumatate de ora cu masina spre alt loc minunat – ne-am plimbat cu barca pe raul Sungai Selangor, noaptea pe o bezna totala, printre copaci plini de licurici. Nu stiu cum, dar pe fiecare copac erau mii de licurici care clipoceau in acelasi timp – habar nu am cum se sincronizau. Parca eram inconjurati de zeci de pomi de craciun – foarte foarte frumos.

(Nu prea am reusit sa pozam, era bezna totala si astia clipoceau incontinuu…)

Pe la 8 si jumatate am plecat spre KL, insa pe drum am vazut un templu hindus foarte foarte frumos. Nenea Bala, hindus si el de felul lui, a fost bucuros sa ne oprim sa-l vedem. Am avut norocu sa si prindem o ceremonie religioasa de-a lor, la care participa si „gurul hindus numarul 1 din Malaezia” (nu stiu ce inseamna asta 🙂 ) – am reusit pe ascuns sa facem cateva poze, caci nu era voie cica 🙂 Interesanta religia lor, iar ceremonia a fost foarte frumoasa – ne-am bucurat ca am avut sansa sa o vedem.

Fetitelor le-au placut mult la licurici si la maimutele , mai ales cele care mancau inghetata din cornet – le-au desenat in jurnalele lor de calatorie.