Dupa ziua petrecuta in Chiang Rai, am ajuns in Chiang Mai, care este capitala nordului Thailandei – peste un milion de locuitori si plin ochi de turisti.
Era seara cand am ajuns la guest house-ul unde am stat in Chiang Mai, si nici nu am intrat bine pe poarta, ca proprietarii ne-au spus ca in 10 minute pleaca un songtheaw catre „Piata stradala de duminica” – la fel ca si in Chiang Rai, aici aveau in fiecare duminica seara o piata ambulanta ce ocupa cativa km din strazile din centru.
Degeaba m-am opus – in 10 minute eram sus in Songtheaw-ul roshu, spre bucuria fetelor, si in alte 20 de minute eram deja in multimea ce se plimba aiurea pe la toate tarabele.
Pliiiiin de turisti – cred ca am zis de mai multe ori „Bon jour”si „Merci” decat „Savadikaaap” si „Kapunkaaap” (astea din urma sunt pronuntiile aproximative in thailandeza ). Peste tot auzeai doar franceza – astia nu au ce face acasa ? 🙂
La fel ca si in Chiang Rai, si aici erau de vanzare absolut de toate – mirodenii, sapunuri, tzoale si bijuterii, iar din loc in loc erau show-uri stradale – talcioc in toata regula.
Fetele noastre iar au probat haine din triburile Akha si s-au maimutzarit pe-acolo.
Ce este foarte frumos in pietele astea alea lor sunt culorile – peste tot vezi haine, papuci si ornamente super simpatice, in toate culorile posibile – foarte vesel.
Eram rupti de foame, si peste tot in jurul nostru erau tarabe cu mancare, asa ca am incercat street-food, si a fost super super buna -o trecem la papa bun 🙂 Nici aici nu se foloseste coriandrul, spre bucuria noastra, asa ca am bagat in noi cateva portii de…habar nu am ce am mancat 🙂 Desertul a fost din nou sticky rice with mango, preferatul nostru – yummy.
Si aici am avut parte de o „cireasa de pe tort” – mi-am luat inima in dinti si am incercat, in sfarsit, Durianul ! (si inca un fruct, care habar nu am cum se numeste 🙂 )
Curajos ! 🙂 Durianul asta este un fruct tepos, foarte popular aici, si toti localnicii il mananca – ne-a fost descris de un nenea in felul urmator : „pentru europeni, are un gust asemanator cu mustar amestecat cu continut de toaleta” :)) Multumesc, nu mai doresc. Sa vi-l tineti aici in tara asta 🙂 In plus, toti zic ca daca mananci durian si bei whisky, decedezi cu picioarele in sus, pentru ca…sunt ca Yin si Yang 🙂
Guest House-ul la care am stat, Tonnam Home Stay, era al unei tanti frantzuzoaice, Cecile, si al sotului din dotare, Yul, care era thailandez cica, desi jur ca era chinez. Foarte frumos guest house-ul asta, doar cam galagios noaptea – era langa o sosea si bungalow-urile din Thailanda nu sunt cele mai bine izolate fonic din lume…
Era plin si aici de turisti francezi, printre care si Olivier si Khiet, veniti din sudul Thailandei, unde aveau si ei o pensiune – ne-am inteles foarte bine cu ei asa ca ne-au invitat sa mergem sa stam si la ei la pensiune cateva zile, cand vom ajunge in sudul Thailandei. Merci !
Copiii s-au balacit toata ziua – deocamdata doar in 5 zile din 40 nu au facut baie in piscina sau mare…oare nu se mai satura ? (nu !)
A doua zi am mers la Zoo din Chiang Mai cu copiii si am mai pescuit inca un copil de la pensiune, Oscar (da, tot francez), asa ca am fost 5 la legatura… Gradina zoologica – cam anosta, erau mult mai multe animale din plastic decat animale reale, insa am avut sansa sa vedem Ursi Panda si Koala, pe care nu-i mai vazusem pana acuma. Copiii au fost fericiti ca au dat de mancare la elefanti, dar cam atat – nu prea se merita mers.
Mancarea in Chiang Mai – foarte buna, la fel ca in tot nordul Thailandei – poate doar mai scumpa, insa si gasesti tot felul de restaurante simpatice – papa bun 🙂
Fetitelor noastre le-a placut sa dea de mancare la elefanti si au ras de mine cand am gustat durianul si ce fetze-fetze am facut dupa aceea 🙂



















































Ce tare e elefantzelu ala din zoo. Nu am inteles, pana la urma ai incercat durianul cu whisky sau fara?
🙂 Tu ce crezi ? 🙂 Daca vrei incercam acasa – eu aduc durianul 🙂
Adu acasuca durianul ala sa vedem ce poate . Gandaci prajiti cu Durian la desert … that’s perfect !
Vi-l trimit prin posta, ca durianul e interzis pe avion 🙂 Gandaci – cred ca gasim noi si pe-acasa – facem iesire la prins greieri.
Na auzi Alin, tu adu durianu’, Marius aduce gandacii si eu bautura. 🙂
Tot la beutura iti sta capul… Trebuie sa ma interesez daca nu se poate face whisky din durian, ca atunci ala e 2-in-1 🙂
Daca nu whisky, dar macar o tuica buna tot iasa.