La numai 8 km. de centrul Clujului se află Cheile Baciului. Nu prea știam mare lucru despre ele și ce e de văzut pe internet nu prea ne-am lămurit cu ce putem găsi acolo. În urma căutărilor de pe internet am aflat ca este o rezervație naturală. Am hotărât ca trebuie musai să le vizităm, așa că odată cu venirea vacanței de vară, am urcat în mașina cu fetele și cu prieteni de grădiniță și am pornit în aventură.
În Cheile Baciului am ajuns făcând prima la stânga după intrarea în localitatea Baciu (după fabrica Napolact), am trecut calea ferată, iar apoi am mers pe drumul pietruit spre situl arheologic Baciu. Am lăsat mașina pe drum și am luat-o încetișor printre casele care sunt construite în zona căutând flori pe marginea drumului și făcând o scurtă lecție de biologie. Am intrat apoi în Cheile Baciului, care sunt chei domoale. Să nu vă așteptați să vedeți stânci sau ape care macină piatra, ci să vă gândiți la această ieșire ca la o plimbare prin pădure pe un drum de țară, ca la o evadare din forfota orașului.
Fetele au decis că trebuie să explorăm pădurea. La intrare un iepuraș cafeniu ne-a urat bun venit, iar ciripitul păsărilor ne-a încântat auzul. Pentru că drumul pe care ne plimbam noi nu era un traseu marcat, fetele și-au făcut propriul sistem de orientare, punând bețe în formă de stea sau trei una lângă alta pentru a știi pe unde să ne întoarcem. Am căutat mușchiuleți și am aflat că ei ne ajută să ne orientăm prin pădure, indicând nordul. Am văzut și o familie de broscuțe care locuiau într-o baltă din pădure. Erau așa drăguțe, dar nici una din fete nu au vrut sa le pupe să vadă dacă se transformă într-un prinț.
Am petrecut momente minunate aici, vă recomandăm cu drag să le vizitați și să ne povestiți și nouă cum a fost.
