Acum câteva săptămâni am fost împreună cu clasa fetiței mele la Muzeul Farmaciei din Cluj Napoca și am făcut o incursiune minunată în timp, de parcă am fi urcat în mașina timpului.
Muzeul Farmaciei este găzduit în casa Hintz, locul în care a funcționat prima farmacie laică existentă vreodată în Cluj începând cu anul 1573. Mai târziu tot în această casă a funcționat până în 1949 Farmacia Sf. Gheorghe.
Biletul de intrare la Muzeul Farmaciei este 6 lei/adulți și 3 lei/copii, iar taxa de ghid este 20 lei – este important să îl aveți, el este cel care conduce “mașina timpului”. Orarul de vizitare de luni, marți, miercuri, vineri de la 10-16, joi de la ora 12-18 și în ultima sâmbătă din lună de la 10-16.
Colecția de istorie este expusă în patru camere și în pivniță; am văzut vase de faianță și sticlă, prese, cântare, instrumente de laborator, mobilier vechi, medicamente, rețete, balanțe, sigilii ale farmaciilor medievale. În laboratorul din pivniță sunt expuse numeroase mojare de diferite mărimi.
Farmecul vizitei a fost dat de doamna care ne-a fost ghid și care ne-a făcut să vedem detaliile mobilei originale și fresca orginală din secolul al XVIII-lea cu simboluri farmaceutice. În Officina, încăperea cea mai decorată, se vindeau medicamentele și se trata cu clienții. Aici am povestit despre simbolurile farmaciei și am înțeles de ce acestea sunt crucea cu șarpe și/sau mojarul.
Am făcut o incursiune într-o lume magică a poţiunilor, plantelor şi a modului în care produsele erau folosite de-a lungul timpului. Am aflat ca oamenii au folosit pentru a se vindeca atât plantele, cât și unele substanțe bizare. Spre exemplu se consuma praf de mumie pentru a trăi mai mult, praf de nestemate pentru frumusețe, glande anale de castor pentru a scăpa de febră, holeră, elipepsie si isterie, coarne de cerb rase și coral mărunțit pentru a suplini lipsa de calciu, coajă de nucă pentru înlăturarea senzațiilor de greață etc.
O altă încăpere, Camera materialelor, era destinată depozitării materiilor prime folosite și a medicamentelor. Aici am văzut multe balanțe și sticluțe cu substanțe. Am mirosit condimente și am încercat să le recunoaștem, am aflat că lămâia pe care o folosim în ceai zilnic era, in secolul al XVIII-lea, un cadou de lux. În acea perioada un cadou de 5 lămâi de Crăciun era considerat un cadou extravagant și extrem de luxos, pe care doar oamenii foarte bogați și-l permiteau.
Am admirat cărți vechi în care era trecută, în cele mai mici detalii, tehnica de realizare a fiecărui produs farmaceutic. Am găsit și sticluțe cu elixirul dragostei, care era un fel de licoare făcută din vin fiert cu condimente (scorțișoară, cuișoare, anason stelat) și era pus în sticluțe pictate manual. Acest elixir era oferit iubitelor pentru a le încânta.
La partea de subsol a muzeului am făcut cunoștință cu laboratorul, locul unde farmaciștii preparau medicamente și unde am văzut instrumentele care au ajutat farmaciștii de-a lungul secolelor. Este locul care i-a fermecat pe copii cel mai mult.
La ieșire ne-am uitat la panoul cu farmaciile din Transilvania.
La o oră de la începutul vizitei am părăsit Muzeul Farmaciei, bucuroși că am trăit și această experiență, pe care o recomandăm tuturor.
A doua zi după vizita la muzeu, discutând despre experiența avută, am primit întrebarea ce vor zice peste 400 de ani oamenii despre medicamentele din ziua de azi pe care le folosim noi?
