Murighiol – Enisala – Sfantu Gheorghe

Am ajuns seara târziu la Murighiol. Ne-am cazat care pe unde, iar noi am ales Casa Badea. Locul e frumos și ne amintește de viața tihnită de la țară. Am luat o cameră triplă cu baie și aer condiționat. Pisicile din curte sunt bucuria fetelor și stăm puțin afară să ne dezmorțim înainte de culcare.

Dimineața ne-am bucurat de florile de mimoză, pe care nu le-am mai văzut în România,

apoi am făcut o plimbare pe străduța noastră

și puțin pe malul lacului Murighiol.

Am admirat casele albe cu ferestre albastre și verzi și ne-am întors pentru a merge să vizităm cetatea Enisala.

Enisala e aproape de Murighiol, drumul e unul frumos, plin de lanuri de grâu și floarea soarelui și ne-am aminit de ce ne-a fost așa dor de Dobrogea. Este unul dintre locurile mele preferate din țară.

Ajungem la Enisala și ne bucurăm de o priveliște minunată. Ne întâlnim aici prieteni dragi din Cluj și ne bucurăm de ce vedem. Cetatea domina drumurile de pe uscat și apă. De sus vedem până la mare.

 

Le povestim fetelor despre faptul că pământul se extinde de la un an la altul, că acum mai bine de două sute de ani aici era Marea Neagră, dar că Dunărea a adus cu ea pietre și nisip și a format pământ nou si de aceea acum sunt mult mulți kilometrii până la mare. Între noi și mare se vede lacul Razem care initial era un golf, iar acuma este lac și nu mai are apa sărată, ci dulce.

 

Cetatea conform site-ului oficial  Cetatea Enisala a fost construită cu scop militar, defensiv și de supraveghere de la înalțime a drumurilor de pe uscat și mai ales de pe apă, într-o perioadă în care gurile Cernet și Dunavăț nu erau încă blocate, iar actualul lac Razim era încă golf al Marii Negre. Cetatea a fost ridicată de puterea imperială bizantină și de cea comercială genoveză la sfarșitul secolului al XIII-lea și la începutul secolului al XIV-lea, secol în care a avut rol militar, politic și administrativ și mai puțin economic, făcând parte din lanțul de colonii genoveze care cuprindea oraşele Chilia şi Likostomion din Delta Dunării, Cetatea Albă de la gurile Nistrului, Caffa şi Balaclava din sudul Crimeei.

Abandonată de către turci, cetatea s-a ruinat în urmatoarele veacuri, dar este singura cetate medievală care a supraviețuit confruntărilor armate ruso-turce desfașurate pe teritoriul Dobrogei.

Din cetate vedem unde a fost vechiul port și vedem urmele lăsate de valurile mării pe movilele de lângă cetate. Ne bucurăm de soare și de priveliște, dar e momentul să pornim spre Sfântul Gheorghe.

 

Dacă aveți timp vă recomandăm să vizitați muzeul satului dobrogean de la Enisala  și Babadagul. Anul acesta nu am reușit să le vizităm cu fetele, dar punem mai jos câteva poze făcute acum mulți ani.

 

Pe drum spre Murighiol ne-am oprit scurt pentru a ne bucura de lanurile de grâu și floarea soarelui.

 

Ajunși în port ne-am reîntâlnit cu gașca veselă, care a crescut bineînțeles. Am parcat mașinile în parcarea cu plată de lângă port și la scurt timp am urcat pe rapidă.

După o oră jumătate de călătorie am ajuns la Sfântu Gheorghe unde ne aștepta taxiul care ne-a dus pe drumurile prăfuite până la cazare.

Ne-am cazat la Pensiunea Casa cu Nuferi, am lăsat rapid bagajele și am plecat să luăm trocariciul spre mare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *