Am aselenizat sau nu?

După ce am descoperit o parte din minunățiile din jurul Brașovului, ne-am plimbat pe Valea Regilor și am vizitat Castelul de la Peleș, am admirat Sfinxul și Babele, am primit o lecție de viață la rezevația de urși de la Zărnești, am pornit să descoperim teritorii noi și din poze pare că am aselenizat sau cel puțin așa pare când ajungi la Vulcanii Noroioși.

La Vulcani Noroioși a început să se întregească gașca veselă și am ajuns cinci familii. Am ales drumul pe la întorsura Buzăului, care este cam vălurit, dar ok. Ajunși la Berca, am vrut să intrăm direct în rezervația de la Pâclele Mari.

Vrem să intrăm, dar îl întrebăm pe domnul de la intrarea în rezervație unde se mănânca bine. Ne recomandă restaurantul din josul străzii cu sugestia de a comanda întâi mai ales că eram multi și abia apoi să intrăm să vizităm vulcanii. Am urmat sfatul și pot să vă spun ca a fost unul bun. Mâncarea e bună și ok ca și preț: o ciorbă de pui – 6 lei, una de burtă – 8 lei, un gratar, cartofi pai și salată la 20 lei.

 

Intrăm în rezervația de la Vulcanii Noroioși, copiii observă, se bucură și întreabă despre vulcani. Îi văd bolborosind și văd cum curg. Sunt curioși cum iese noriul din vulcani. Explicația e simplă: gazele naturale vin  de la mii de kilometri de sub pământ. Ele îşi caută drum spre suprafaţă, iar în partea finală a drumului lor, ele antrenează ape freatice şi argilă, aruncându-le în afară sub formă de noroi lichid. Acesta este secretul vulcanilor noroiși.

Copiii aleargă de la un vulcan la altul și zic că sunt pe Lună.

După mai bine de o oră petrecută în rezervație, mergem la masă și apoi pornim la drum. Azi trebuie să ajungem la Murighiol. Ne despărțim cu greu de vulcani, dar ne bucurăm de experiența pe care v-o recomandăm cu drag.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *