Descoperim o lume de vis – Peștera Postojnska

O nouă zi, o nouă aventură. Ne-am trezit, am mâncat și am pornit repede la drum. După doar o oră de mers cu mașina am și ajuns în parcarea de la peștera Postojnska. Parcarea este 4 euro/zi și se poate plăti odată atunci când cumpărați biletele pentru intrare.  Ne-a plăcut foarte mult modul de organizare al locului. Pe drumul spre intrarea în peșteră ne-a întâmpinat un grup de tineri ghizi care ne-a întrebat limba pe care o vorbim (engleză, franceză, italiana, slovenă, rusă, chineză) și ne-au prezentat atracțiile din zona și modul în care putem să cumpărâm bilete combinate. Atracțiile zonei sunt: peștera Postojnska, castelul Predjama, vivariul, expoziția cu fluturi morți și incursiunea în lumea oamenilor preistorici.

Apoi îți dădeau niște fluturași cu opțiunile alese cu care mergeai și cumpărai biletele. Noi am optat pentru varianta peșteră și castel în stâncă. Prețul biletelor nu este deloc mic, dar este o experință frumoasă. Mai multe informații despre bilete găsiți aici.

La intrare în peșteră turiștii se grupează în funcție de limba pe care o vorbesc. Am intrat însoțiți de ghid  și ni s-a recomandat să ne luăm haine groase pe noi pentru că în peșteră temperaturile nu depășesc niciodată 8-10 grade. În cazul în care nu aveți haine groase la voi, puteți cumpăra sau închiria de acolo.

În peșteră am făcut un traseu de aproximativ 5 kilometri de galerii, pe parcursul a 2 ore. Peștera Postojna este  pe 3 nivele și are aproximativ 20 de kilometri de galerii  – unele uscate, altele străbătute de pârâie, restul fiind inundate permanent – a căror înlălțime uneori depășește 40 de metri. În peșteră fotografiatul este permis doar fără bliț.

 

Spre bucuria copiilor ne-am urcat într-un trenuleț cu banchete de două locuri, gen mocăniță,  în care încap o mulțime de pasageri  și cu care am mers cam 10 minute prin niște tunele foarte înguste, ce fac parte din galeriile vechii peșteri, până când aceasta ajunge la un peron.  De aici, drumul se continuă pe jos.

Drumul prin peșteră, pe o alee cimentată pe care nu ai voie să o părăsești, a fost plin de dulciuri pe care fetele le-au văzut în formațiunile din peșteră. Am descoperit multe, multe dulciuri. Brioșele, înghețata, torturile de ciocolată și lava cake sunt doar o parte din dulciurile pe care le-am regăsit în Grota neagră, Grota paradisului, Sala de dans, Sala de iarnă sau pe Podul rusesc. Dulciurile au fost scoase în evidență de lumina proiectoarelor amplasate pretutindeni.

La finalul peșterii am văzut câțiva pești om (Proteusi), expuși într-un imens vivariu. Nu este grozav luminat pentru a nu-i deranja pe pești om, dar ii putem vedea înotând într-un mediu asemănător cu cel natural, în care s-au născut și prosperă fără să fi văzut vreodată lumina de afară. Am aflat despre ei că pot să respire atât în apă cât și pe uscat, că au o medie de viață de 100 de ani și pot rezista 10 ani fără mâncare. Impresionant, nu?

Înainte de ieșire am pătruns în sala de concerte unde am ascultat ecoul vocii noastre care se întorcea și după 5 secunde de la momentul în care am strigat.

 

Stalagmitele, stalactitele, coloanele și perdelele și bucuria fetelor ne-au făcut să ne simțim că am pășit într-o altă lume și că am creat încă o amintire frumoasă în familie.

Am ieșit din peșteră și am luat masa la un restaurant cu autoservire  de lângă peșteră și apoi am decis să mergem la castelul Predjama.  Puteam să ajungem acolo cu autobuzele gratuite care făceau legătura peșteră – castel. Acestea plecau la oră fixă, dar din cauza timpului am ales să mergem cu mașina.

 

În drum spre mașină ne-am oprit la o moară de apă unde am învățat cum se face făina, ce sunt tărâțele și am cernut făină. Apoi am urcat în mașină și am plecat să descoperim castelul Predjama.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *