Câmpul cu bujorii de stepă de la Zau de Câmpie

A venit primăvara și odată cu ea au înflorit bujorii de la Zau de Câmpie. Am vrut să mergem acolo sâmbătă, în 2 mai, dar a plouat toată ziua, așa că am lenevit. Duminică însă, de îndată ce am văzut că soarele se zărește printre nori, am și pornit la drum. Pozele de jos vă spun de ce :).

Acum 8 ani când am mai fost la Zau de Câmpie,  am ales ruta Cluj – Câmpia Turzii – Zau de Câmpie, iar drumul între Câmpia Turzii și rezervația de bujori a fost foarte rău.  De aceea, anul acesta am decis să mergem pe ruta Cluj–Apahida–Cojocna–Căianu–Mociu-Zau de Câmpie. Am ajuns la Zau de Câmpie într-o oră și douăzeci de minute, pe un drum vălurit si plin de curbe, dar neaglomerat și mult mai bun decât varianta aleasă în urmă cu opt ani. Odată ajunși în sat, am mai avut de parcurs de acolo cca 4 km pentru a ajunge la rezervație. Știam ca traseul până la rezervație se face pe un drum de țară și că este accesibil cu mașina mică, dar nu am luat în calcul faptul că pământul este lutos pe această porțiune. Combinația pământ lutos, ploaie și urcare în pantă a dus la încărcarea cauciucurilor cu pământ și la necesitatea de a fi tractați de un tractor pentru a ieși.  În caz că plouă, vă recomandăm să parcați atunci când de pe deal vedeți imaginea din poza 3.

În Zau de Câmpie se află singura rezervație de bujori de stepă din Europa (Paeonia Tenuifolia L) și spre bucuria noastră aceasta este foarte bine îngrijită, iar numărul bujorilor e în creștere. În acest an ne-am bucurat de mai mulți bujori decât acum opt ani.

Bujorul de stepă este o plantă care crește în România de peste 10.000 ani și are o înălțime între 10 și 30 de centimetri. Crește în tufe și fiecare plantă dă o singură floare de un roșu aprins, la sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Într-o tufă pot conviețui împreună până la 60 de plante, iar durata de viață a unei plante este de maxim 60 de ani.

Așa arată rădăcina plantei și deși suntem tentați să credem că se înmulțește prin tuberculi, acest lucru nu este adevărat. Planta se înmulțește prin semințe și durează între 5-10 ani din momentul în care sămânța a ajuns în pământ până ajunge să înflorească.

De bujori ne-a povestit prima oara un bătrânel simpatic, Moș Sâncrăian, care și-a dedicat viața îngrijirii și ocrotirii acestor flori firave și pe care am avut norocul să îl cunoaștem în anul 2007. Avea in jur de 90 de ani și venea constant sa vadă și să se îngrijească de rezervație. Ne-a povestit cum rezervația a fost înființată de Alexandru Borza în anul 1932 și despre influența pe care a avut-o asupra lui vestitul academician și bujorii.

Anul acesta ne-a întâmpinat și ne-a povestit legenda bujorului Dl. Octavian Călugăr, care ne-a spus astfel: “A fost odată un împărat care avea doi feciori cu firi foarte diferite. Cel mare purta numele de Zau – era rău și invidios din fire. Cel mic, frumos și bun, se numea Bota. Fiul cel mic al împăratului, umblând prin pădure, a văzut într-o zi o fată frumoasă pe care a plăcut-o. Era fata pădurarului care l-a plăcut și ea pe feciorul mic al împăratului. Numai că invidiosul de Zau râvnea și el la inima fetei și făcea orice, numai să-i fie pe plac. Cu mintea încețoșată de gelozie cauta să scape, cu orice prilej, de fratele cel mic. Într-o zi feciorii împăratului se întorceau de la vânătoare și urmau să treacă cu barca lacul de lângă castelul împăratului. Într-o clipă potrivită, Zau și-a aruncat fratele în apa rece și adâncă a lacului. În zale fiind îmbrăcat, acesta s-a înecat. Aflând de moartea iubitului, fata pădurarului se sfârșea de durere. A ieșit din casă, s-a așezat pe pajiștea de lângă pădure, privind luciul lacului care-l înghițise pe cel drag. Plângea cu atâta durere încât lacrimile, șiroindu-i din ochi, deveneau sânge. Și unde cădeau pe pământ se prefăceau în flori de bujor de culoare sângerie. De la cei doi frați au luat nume și locurile: Zau – localitatea unde se află poiana bujorilor, pădurea Bota.”

Plimbarea printre bujori, aerul curat și apoi cățăratul în salcia de la hotarul rezervației de jos au fost preferatele noastre. La întoarcere am folosit ruta Zau de Câmpie – Luduș – Cluj Napoca.

În caz ca doriți să aflați dacă bujorii sunt înfloriți, verificați pagina de Facebook a satului.

Ziua a fost minunată și a fost nevoie sa fim tractați (la propriu) pentru a pleca de acolo :).

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *